Rufele in public

Incepand de azi, am un birou nou. Stau langa o fereastra imensa, am incropit pe pervaz o mica biblioteca si am o planta dragutza careia va trebuie sa ii gasesc un nume. Ma gandesc la Starbuck, personajul din Battlestar Galactica. Am mai mult spatiu si colega de vizavi este o doamna foarte simpatica, al carui baiat probabil ca va deveni in curand student de-al meu. Este o schimbare in bine, chiar daca cred ca imi vor lipsi fetele de la Ioana, cu care am convietuit in ultimele 5 luni.

Singura senzatie de neregula in univers a fost, totusi, felul in care am fost anuntzata de schimbare. Ieseam din toaleta cand mi s-a spus “vezi ca ti-am mutat computerul!”. Am fost putin socata, desi auzisem o mica barfa cum ca, la un moment dat, va trebui sa ma mut in alt birou. Ma asteptam la putin mai multa consideratie, dar asa-s eu, am asteptari prea mari de la oameni.

Orgoliul meu ranit a fost insa rapid bandajat de linistea, razele de soare si floricica Starbuck din noul si izolatul meu birou.